„Aeroport” de Ștefan Caraman

Regia: Alexandru Nagy
Coloana Sonoră: Dani Ionescu
Distribuția:
Rudi – Gelu Nițu,
Camelia – Cătălina Mustață/ Carmen Ionescu
Sorana – Ana Maria Pop
Dudu – Alexandru Nagy

Un spectacol in care apar, rand pe rand, disperari nevorbite, secrete ce raman toxice, emotii, coincidente ce conduc la doze ce devin din ce în ce mai palpanile ale unui adevar atat de clar si de subiectiv. Cand iubirea, neiubirea, nevoia si regretul asteapta toate intr-un
aeroport, se naste un spectacol în aparenta amuzant, desi plin de tristeti zilnice la fiecare colt. Un spectacol despre iubire, caci doar
cu iubire putem trata, in linii mari, singuratatea. Chiar si cea atat de bine acompaniata.
O poveste despre iubire, sau mai degrabă despre iubiri; iubirile costă tocmai pentru că sunt gratuite, ne fac plăcere pentru că sunt dureroase și sunt veșnice tocmai pentru că durează foarte puțin. Cât un tranzit dinspre avionul de Hamburg spre cel de Praga. Sau cam așa ceva. (Ștefan Caraman)

„Subiectul piesei? Nu am vrea să-l dezvăluim, pentru simplul fapt că este unul ce vă va capta imediat atenţia. O bucată de viaţă ruptă cu dinţii şi aşezată în faţa şi aproape de sufletele spectatorilor, care astfel sunt încredinţaţi că se poate întâmpla oricui. Un spectacol incitant, actual și adevărat, cu reacții omenești firești. O piesă ce ține trează atenția din primul până în ultimul minut. Spectacolul durează exact atât cât se spune în piesă, căci unul dintre personaje spune la un moment dat: “Hai că mai avem o oră jumate până plecăm!”. Cei patru pasageri, eroii piesei de teatru, sunt în așteptarea unui avion pe un aeroport – un aeroport din Praga, căci acolo se petrece acțiunea. Oameni din carne şi oase, aidoma tuturor celor care trec zilnic printr-un aeroport. Fiecare cu visele lui, dorinţele lui, fantomele lui şi alegerile lui.” (Loreta Popa, Jurnalul Național)