De obicei, suntem îndemnaţi să ne lăsăm de fumat, de alcool, droguri sau sex. Acum suntem învăţaţi să nu mai forţăm neuronii. Gândirea dăunează grav carierei!
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă ai putea să traiești într-o stare de fericire perpetuă? Ba mai mult chiar, ce-ai spune dacă această stare ar putea fi obținuta cu o pastilă mai banală decât o simplă aspirină ? Nu-i așa că toate problemele tale ar fi rezolvate ? Nu-i așa că ai fi extrem de bucuros să scapi de toate grijile, stresul, întrebările existențiale ? Nu-i așa că ai fi bucuros să scapi de gândit ?
Anca Sigartău şi Răzvan Krem Alexe lansează un apel către „intelectualii obosiţi“ îndemnându-i să abandoneze gândirea în favoarea unei vieţi lipsite de orice efort intelectual.
Cei doi oferă chiar şi câteva soluţii - aproximativ nouă la
număr - care să le uşureze celor interesaţi demersul. „Cum m-am lăsat de gândit“, după o idee de Hannes Stein si Tom Hodkinson, este o falsă pledoarie în favoarea non-gândirii şi inacţiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil pentru a stimula în fapt ceea ce ne transformă în ființele admirabile lăsate de Dumnezeu și anume gândirea.
Spectacolul vorbește tinerilor (dar nu numai tinerilor…) pe limba lor determinându-i să se implice, oglindind cu adevarat tragedia lipsei de inițiativă. Este un spectacol care pune întrebări și care oferă soluții, care starnește emoții și mai presus de toate care te determină să gândești.
Un spectacol în care întâlnim pe scenă doi artişti diferiţi, dar cu un mesaj comun, dovedindu-se că oricât de diverşi am fi, arta este un alt strigăt, o dorinţă de a zgudui societatea din nepăsarea cu care ne otrăveşte viaţa.
“Cum m-am lăsat de gândit” - adaptare după Hannes Stein și Tom Hodkinson, cu Anca Sigartău și Răzvan Krem Alexe, un spectacol în regia Ancăi Sigartău
