Iasi: Enescu, Jupuit de viu un film de Toma Enache

Opera Națională Română din Iași va găzdui pe 5 mai un eveniment unic, un omagiu adus unui geniu al muzicii universale – George Enescu.
În noaptea de 4 spre 5 mai 1955, George Enescu trecea în eternitate. La 70 de ani de la acest moment, alegem să-l celebrăm și să-l onorăm așa cum se cuvine, printr-un eveniment deosebit - proiecția filmului ENESCU, jupuit de viu, o explorare profundă a vieții și operei marelui artist. În deschidere va cânta renumita soprană Elena Moșuc, acompaniată la pian de Adina Alupei, maestru corepetitor al Operei Naționale Române Iași.
Soprana Elena Moșuc a câștigat „Oscar della Lirica”, cea mai prestigioasă distincție internațională a muzicii de operă, echivalentul muzical al Premiilor Oscar pentru cinematografie. A cântat pe cele mai importante scene de operă din lume, fiind apreciată drept una din cele mai expresive și versatile soprane contemporane.

 ENESCU, jupuit de viu, regizat de Toma Enache, primul film artistic dedicat lui George Enescu, își continuă turneul național în 2025, sub egida Enescu#70.

Proiecțiile speciale #Enescu70 sunt un omagiu adus lui George Enescu și o oportunitate unică de a redescoperi viața și opera marelui compozitor prin intermediul unui film cu 40 de premii internaționale și singurul film românesc premiat internațional la categorii precum cel mai bun film, regie, scenografie, costume, coloană sonoră, muzică originală, actori în rol principal, actori în rol secundar, imagine, producator, premiul publicului, premiul special al juriului, premiul pentru realizări remarcabile în cinematografie.

Acest film nu este doar o creație cinematografică, ci un arc peste timp, o reîntâlnire între trecut și prezent, o celebrare a geniului universal George Enescu la care vă invităm să participați.

Filmul are o distribuție remarcabilă, cu Mircea Dragoman în rolul lui George Enescu și Theodora Sandu în rolul Prințesei Maruca, alături de actori cunoscuți precum Cezara Dafinescu, Manuela Hărăbor, Adrian Titieni, Cristian Sofron, Kira Hagi, Pavel Ulici, Filip Ristovski, Erica Moldovan, Codrin Dănilă și regretatul Constantin Codrescu.  Regia este semnată de Toma Enache, cunoscut pentru lungmetrajele Nu sunt faimos dar sunt aromân (2013), primul film din istoria cinematografiei vorbit în aromână și Între chin și amin (2019), primul film despre ororile comuniste din cadrul Experimentului Pitești, producții multi-premiate la festivaluri internaționale și difuzate pe Netflix, HBO și televiziuni naționale.  Costumele sunt create de italianul Stefano Nicolao, celebru pentru munca sa la producții premiate cu Oscar, iar muzica reunește opere ale lui George Enescu și compoziții originale semnate de Sebastian Androne-Nakanishi, desemnat „Compozitorul Anului 2022” la International Classical Music Awards. Coloana sonoră este interpretată de Orchestra Națională a Franței, sub bagheta Maestrului Cristian Măcelaru, director artistic al Festivalului George Enescu și de Orchestra Națională Radio din România, condusă de Maestrul Horia Andreescu. De asemenea, violonistul Alexandru Tomescu adaugă o notă distinctă acestei producții sonore. Coloana sonoră include și un fragment muzical original, interpretat de George Enescu la vioară și Dinu Lipatti la pian.

Synopsis:

George Enescu, un compozitor și violonist genial, se află la apogeul carierei și visează să compună o operă. Se îndrăgostește de prințesa Maruca, care îl inspiră și îl provoacă. Deși îl iubește cu pasiune, Maruca este foarte legată de soțul și copiii ei. Destinul o eliberează din strânsoarea căsniciei, dar va fi asta suficient pentru ca cei doi să trăiască fericiți până la adânci bâtrâneți? Și opera? Va reuși Enescu să o compună vreodată?

Titlu: „Enescu – jupuit de viu”

Durată: 120 minute

Rating: 12+

Regia: Toma Enache

Producători: Marta Maria Mocanu, Elena Enache

Data lansării: 2 noiembrie 2024

Regizorul TOMA ENACHE: „Este o onoare să ai șansa să faci primul film artistic dedicat unui astfel de om. Am intuit că Enescu poate, și cu povestea lui de viață, pe lângă muzica lui, să dea o stare de spirit românilor. Le mulțumesc spectatorilor din întreaga țară că vin să vadă filmul dedicate lui Enescu. Mă bucur că au înțeles demersul regizoral și rostul acestui film. Le mulțumesc pentru aprecieri și mesaje. Au demonstrat că arta cinematografică are cu adevărat puterea de a emoționa și de a uni sufletele care vibrează pe aceleași note. Așa cum spunea Enescu, «în artă trebuie să vibrezi tu însuți și să-i faci și pe alții să vibreze. » Cred că am reușit acest lucru.”

CRONICĂ DE FILM/ Film Review

Revista Culturală LEVIATHAN, Marina Roman (critic de film): „Este un film care face paradigmă aparte de majoritatea producției românești. Regizorul Toma Enache l-a dedicat, într-un gest recuperator, îndelung așteptat – mai bine de jumătate de secol – geniului muzicii românești. Un film cu ramificații profunde („Nadir latent! Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi…”), viscontian elegant, cu o excepțională știință a compoziției cadrului, o distribuție fără cusur și cu respect firesc pentru istorie, pe care se cade să îl apreciem tocmai pentru că rar îl mai întâlnim practicat în vreun demers cultural. (…) Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi cu mult mai mult, un edificiu cinematografic alcătuit din planuri întrepătrunse, revelatoare psihologic, social, artistic… Enescu, jupuit de viu ar fi un film biografic, de n-ar fi o adevărată călătorie inițiatică. Cu baghetă de magician, nu doar cu bagheta dirijorului, Enescu „trezește muzica sufletelor noastre” – așa cum spunea Regina Maria – nu doar muzica în sufletele noastre. Pentru că a trăit incandescent spre a crea strălucitor. ”

PALMA FILM FESTIVAL: „(...) o poveste de dragoste tumultuoasă și pasională, desfășurată pe fundalul procesului de creație, cu accent pe capodopera lui Enescu - opera Oedipe. Filmul e o sărbătoare pentru simțuri, încântând spectatorii cu costume superbe, decoruri care captează privirea și o coloană sonoră pe măsură.”

REVISTA FILM, Dana Duma  (critic de film): „Un biopic îndelung așteptat.(…) Ca şi în cazul alegerii interpretei pentru rolul „Marucăi”, pentru Enescu, regizorul a ales un actor cunoscut mai degrabă pentru rolurile sale de pe scenă, Mircea Dragoman, „titular” la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. El a preluat sugestia majoră transmisă de regizor, aceea a bunătăţii fără margini a personajului şi a mizat mult pe limbajul microfizionomic şi corporal (privirea de un verde intens şi silueta înaltă). Desigur, fanii muzicii lui Enescu se vor simţi răsplătiți să asculte multe fragmente din creaţia simfonică, a compozitorului, dar și din opera sa „Oedipe”. Mai ales că muzica este interpretată, la un nivel înalt (...).”

FARO Concurso de Cinema Mediterrâneo e Mundial: „Juriul a fost impresionat de modul în care 'Enescu, jupuit de viu' surprinde cu măiestrie esența începutului de secol XX în România și Franța, prin atenția deosebită acordată detaliilor de epocă și prin alcătuirea vizuală uluitoare.”

TIMES OF CINEMA, Gustavo Coletti (critic de film): „Cred că l-am înțeles în sfârșit pe George Enescu, după ce am urmărit cele două ore de film. (…) Atenția la detalii în privința costumelor și scenografiei nu trece neobservată, iar momentele cele mai intense generează un vibe eclectic între cinema și teatru, au strălucirea unor explozii, părând uneori supranaturale. Este greu de găsit în cinematografia modernă atât de mult respect pentru spiritul narațiunilor clasice. Stilul și atmosfera filmului ne amintesc de marii maeștri ai cinematografiei italiene sau germane. Toma Enache nu face compromisuri în căutarea excelenței.”

EMILIA CHEBAC :  „Am văzut Enescu, jupuit de viu de două ori. La un film publicul este cel mai bun barometru. Nu contează ce se va scrie, ce se va posta ulterior pe conturile de Social Media, acolo în sală, sub anonimatul întunericului, măștile cad și se contorizează valoarea. Când oamenii nu-și pot desprinde privirile din ecran, când uită de telefoane, e semn că ENESCU, jupuit de viu, a învins blazarea maturității și nerăbdarea tinereții. Am văzut oameni ștergându-și pe furiș o lacrimă și tineri care i-au spus lui Toma Enache: „Nu am crezut vreodată că în România se va face un astfel de film.”

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM DE ARTĂ DE LA ATENA: „ENESCU, jupuit de viu” este un triumf nu doar ca piesă de epocă sau film biografic, ci și ca explorare filozofică a condiției umane. Abordează întrebările eterne legate de iubire, creativitate și sens cu grație, dar și cu profunzime (…) După cum a spus însuși George Enescu, „artistul dezvăluie omenirii calea către armonie, care este fericirea și pacea”. Filmul lui Toma Enache face exact asta - prin frumusețea, profunzimea sa și tributul emoționant adus unui artist care a trăit și a iubit cu pasiune, ni se amintește tuturor de puterea artei de a lumina calea către armonie atât în viață, cât și în dragoste.”

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM INDEPENDENT DE LA ROMA — PRISMA: „Ca notele unei simfonii, fiecare moment din viața lui Enescu se împletește cu nuanțe, pauze și tonuri care depășesc simpla melodie. (...) Așa cum o simfonie este făcută nu numai din note, ci și din distanța care le desparte, existența lui Enescu se construiește între umbrele iubirilor sale, pierderile sale și căutarea nesfârșită a frumosului și a adevărului.”

CINEMIL, Emil Călinescu: „Enescu, jupuit de viu este mai mult decât un film ori decât un concert: este o EXPERIENȚĂ pe care trebuie să o trăiești.”

Q MAGAZINE, Floriana Jucan: „Între viața și arta lui Enescu nu a existat frontieră. Și Toma Enache surprinde exact această invizibilă (ne)graniță! De la Omul lui Dumnezeu nu am mai văzut oamenii dintr-o întreagă sală muți, la final, citind în liniște genericul de minute și minute în șir, fără ca nimeni să îndrăznească să tulbure măcar cu aplauzele cuvenite unei gale… Parcă muriserăm și noi cu Enescu, acest om jupuit de viu în viață, viu printre noi în moarte!”

Revista VESTUL DRAMATIC - Marian Apostol: „Enescu, jupuit de viu – o bijuterie cinematografică despre viață, artă și iubire. Evenimentul a reunit peste 300 de spectatori, care au aplaudat îndelung o creație ce promite să intre în galeria marilor filmelor de artă – și despre artă – cinematografică.”