
După 20 de ani, ca niște mușchetari nostalgici după energia, inocența și inconștiența dintâi, vă chemăm să re-vizităm acele timpuri sonore, să ascultăm, să cântăm împreună și să ne răspundem: a mai rămas ceva din acele vise, din acele depresii, din acele fericiri, din acea lume?
Suntem aceeași, dar totuși alții? Mai cad “cenuși de gri dorian”? Sunt tot “prea multe reclame”? Lumea e “la fel de ciudată”?
La palat e tot un președinte cu “moaca șuie”?
Nu ne întoarcem în timp, dar poate timpurile de atunci și de acum nu ne vor părea atât de diferite.
Poate că muzica noastră, așa cum ne dorim, unifică pe cei ce privesc spre viitor acum cu cei ce priveau spre viitor atunci.
Și poate că pentru toți, de atunci și de acum, totul incepe cu a ridica privirea din Asfalt.