„Prostia” ca armă anti-sistem
Soldatul Švejk este unul din personajele iconice ale literaturii europene din ultima sută de ani. Cele trei romane care îl au drept erou principal, publicate de Jaroslav Hašek între 1921-1923 (dintr-un total de șase proiectate), pot fi citite cu plăcere de oricine, de la elevi de gimnaziu la experți în geo-politică.
Asta pentru că autorul a gândit un personaj care poate fi văzut și ca un fel de clovn simpatic, capabil de gaguri amuzante precum protagoniștii filmelor mute, dar și ca un inamic al sistemului, pe care-l subminează din interior cu mijloace neconvenționale, ca „prostia” pe care o mimează perfect și duce la consecințe grave pentru armata din care face parte.
Peripețiile lui Švejk sunt arhicunoscute: el se bagă în toate situațiile periculoase cu o seninătate de idiot și scapă cu bine din toate, sfidând moartea, superiorii ierarhici, ba chiar și pe drăguțul de împărat.
Romanele lui Hašek sunt o frescă a Europei Centrale în vremea Primului Război Mondial, cu toate convulsiile sociale și politice care au dus la dispariția Imperiului Austro-Ungar (din armata căruia a făcut parte chiar și autorul ceh), cu toate popoarele componente răzvrătite împotriva curții de la Viena și a aristocrației budapestane. Or, chiar dacă blândul ceh Švejk pare cam sărac cu duhul, el nu poate fi absolvit de suspiciunea că e un agent anti-sistem.
Farmecul său, însă, se află în felul iscusit în care disimulează naivitatea și gonflează exploziv boroboațele pe care le face.
Așa cum demonstrează și spectacolul de față!
Cu: Mihai Alexandru
Regia: Sorin Militaru
