Nea Marin - 50 de ani de joc

Sunt peste doi ani de când ideea si dorinţa de a realiza un spectacol de 2 ore si jumatate la SALA PALATULUI cu mult joc, imi face sufletul si mintea sa vibreze…

Dar unul din lucrurile pe care le-am invatat si le-am simtit puternic in toti acesti ani, este faptul ca totul se intampla la momentul potrivit, iar Dumnezeu stie cel mai bine sa aseze lucrurile.

Sunt multi oamenii in jurul meu ce ma incurajeaza si imi dau puterea si energia de a realiza acest spectacol... dupa 50 de ani de la debutul meu pe scena Salii Palatului ma reintorc cu familia mea de dansatori, oamenii de care ma leaga o iubire profunda, respect dar si multa munca: Scoala de dans romanesc Larisa si Marin Barbu, Ansamblul Artistic Profesionist Mureşul, Mioara Velicu, Petrica Mâţu Stoian, Gelu Voicu si Taraful Lautarii din Teleorman, Familia Giurgi, dar si “baiatul” meu Liviu Vârciu.

Berbec si ambiţios din fire, atunci când imi canalizez energia într-un proiect, tot ce îmi doresc este să iasă perfect, dar cred că cel mai important, îmi doresc să las ceva în urmă, ceva care sa ajunga la sufletele spectatorilor dar si al artistilor, ceva ce sa ii faca sa se simta macar pe jumatate mandri ca sunt romani, asa cum eu sunt mandru de comoara si zestrea pe care o avem de la stramosii nostri!

De ce traditii si obiceiuri?

Pentru ca, fără îndoială dansul folcloric este una din cele mai preţioase bogăţii ale lumii. Aceste creaţii artistice ale omenirii, s-au dezvoltat in acelaşi timp cu dezvoltarea popoarelor care le-au produs, reflectându-le talentul, și caracteristicile spirituale și păstrându-se până în zilele noastre cristalizate în forme artistice de o indiscutabilă valoare. Dansul folcloric dezvăluie într-o manieră sinceră și directă aspiraţiile și sentimentele oamenilor, el este strâns legat de viaţa și istoria popoarelor, fiind însoţitor fidel al omului atât in momentele sale de bucurie cât și în cele de mâhnire, el exprimă în acelaşi timp caracterul, temperamentul, forţa, agerimea, înţelepciunea și umorul poporului. România posedă un foarte bogat și complex tezaur folcloric. Dansurile populare româneşti cunoscute prin frumuseţea și marea lor varietate, constituie acest tezaur alături de cântece, oraţii, legende și poezia populară. Deşi dansul popular românesc se manifestă într-o mare varietate de aspecte regionale, el prezintă totuşi caractere comune esenţiale care unesc toate formele de expresie coregrafică ale poporului român într-un stil naţional specific. Fiind o manifestare artistică a colectivităţii bazată pe tradiţie, dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transmis pe plan coregrafic, într-o manieră foarte expresivă, sentimentele și aspiraţiile fiecărei colectivităţi. Fiecare bun dansator are o tendinţă continuă către îmbogăţire, o dorinţă permanentă de a-şi exprima sentimentele în forme și motive coregrafice noi.

Ce aduce nou acest spectacol de dans?

Ei bine dorinta mea cea mai mare este aceea de a reusi sa fac spectatorii sa se simta parte din poveste, parte din tot ceea ce se va intampla acolo!
Pe parcursul celor aproximativ 2 ore si jumatate, calatorim in imaginar in timp si spatiu: din Muntenia in Oltenia, din Maramures in Campia Transilvana iar pe finalul spectacolului poposim in Moldova.

Desi toate zonele tarii imi sunt la fel de dragi, a trebuit sa ma rezum la putin dar bine ca sa pot surprinde esenta si emotia ce se desprind din aceste locuri.

Nu puteam sa pornesc acest spectacol altfel decat cu un obicei din zona mea,  Teleorman. Govia, obiceiul răscumpărării odoarelor. Face parte din obiceiurile care marchează ieșirea din iarnă, învierea naturii și începutul muncilor câmpului, Govia fiind sărbătorea care adună întreaga comunitate. Sărbătoarea, ca și alte obiceiuri încă păstrate în zonă, are origini precreștine, fiind legată de celebrarea Cavalerului Trac, "deschizătorul anului și al verii pastorale", origini care s-au împletit, de-a lungul veacurilor, cu sărbătorile creștine. Deși astăzi nimeni, cu excepția etnografilor și a specialiștilor interesați ca tradițiile să nu moară, nu-și mai pune problema de unde vine.

Acest obicei cu caracter prenupțial, ce se organiza de flăcăi, marcheaza frumusetea horei satului si multiplele roluri ce le avea aceasta in comunitate . O căruță, frumos împodobită cu verdeață, trece din casă în casă adunând diferite obiecte lucrate de fete în timpul iernii. Mergând la locul unde se face jocul, conducătorul grupului de flăcăi strigă obiectele pe rând pentru a fi recunoscute. În acest fel se face cunoscută îndemânarea, hărnicia și talentul fetelor din sat. Obiectele sunt „răscumpărate” de flăcăi la jocul care se desfășoară în continuare.

M-am născut într-un sat cu tradiţie căluşărească, Conţeşti, din judeţul Teleorman. De copil am urmărit jocul căluşarilor de Rusalii şi m-am pomenit dansând doar văzându-i pe ei. Aşa mi-am descoperit pasiunea pentru dans...

Si cum altfel se putea desfasura aceste spectacol daca nu cu un tablou calusăresc...

CĂLUȘUL este dansul cu cele mai însemnate funcţii ritualice. Prima descriere a jocului este scrisă de către Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldaviae”, iar capitolul dedicat “călucenilor” este cel mai mare din întrega sa lucrare. Originea acestui dans este una Daco-română și derivă din dansul pe care Colii Salii, preoții zeului Marte îl executau în cinstea acestuia. Ovidiu Bârlea spune în cartea sa “Eseu” despre dansul popular românesc : “Dansul călușarilor stă înaintea tuturor celorlalte prin frumuseţea lui coregrafică, alcătuind un summum al mișcărilor armonioase și în același timp deosebit de grele.” Din foarte multe cercetări reiese faptul că ceata de călușari reprezenta o unealtă împotriva forţelor nemărginite ale ielelor ce apăreau grupate în grupuri de câte trei sau câte nouă. Acest lucru este cu atât mai verosimil cu cât există numeroase atestări ale faptului că dansul călușarilor imita dansul ielelor, acestea fiind foarte bune dansatoare și nimeni nu le putea întrece. Dansul ielelor era unul mai mult aerian deoarece “au aripi, se coboară de unde nu se știe pe un loc cu iarbă, cântând și jucând numai în săltături, abia atingând pământul cu iarbă.” 

În timpul jocului, călușarii realizează numeroase acte ritualice precum: cele de vindecare, de recuperare a celor căzuți sub influența negativă a ielelor “luati din Calus“, vindecare “de dorul jocului” – numai călușarii bănăţeni, provocarea fertilităţii, aducerea de belșug. În Teleorman se zicea că au putere să dea ploaie. Nu am să intru în prea multe detalii legate despre ritualul călușului, acesta fiind atât de cunoscut culturii populare românești, însă am să spun mai departe despre ce se va intampla pe scena salii palatului:

Doua cete de calusari, una reprezentand zona Teleormanului (S.D.R.L.M.B) si alta a Argesului (ANS. ARTISTIC PROF. MURESUL) vor lega calusul, vor depune juramantul si vor juca condusi de vataful Nea Marin.

Jocuri din Oltenia, Transilvania, Moldova se vor impleti cu vocile rasunatoare ale invitatilor lui Nea Marin!

"Dansul mi-a dat tot, iar eu dau tot dansului" - Nea Marin. Acesta este motto-ul ce ma ghidează in realizarea acestui spectacol, si am convinderea ca spectatorii vor trăi  emoții si sentimente unice!

Informații: 0722.408.143 / 0745.171.770

Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Diverta, Carturesti, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX, Uman, Casa de Balet si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.