Spectacolul „America și Acustica” după Vlad Zografi
Sinopsis: „Sunt regizori care au harul de a le reda actorilor libertatea. Întâlnirea cu Marius Costache cred că a făcut asta pentru mine. Fără blândețea, gingășia și umorul dumnealui nu cred că aș fi uitat de mult prea complicata-mi fire spre a mă imersa în universul fascinant și inteligent al lui Zografi.
Vă aștept la o întâlnire pe cât de neașteptată, pe atât de haioasă și aducătoare de bucurie, îndrăznesc să sper, nu doar să afirm.”
Simona Codreanu
„Și regizorii pot fi distribuiți. Simona mi-a propus să lucrez o monodramă cu ea. În urma discuțiilor despre un posibil viitor spectacol, gândurile mele s-au îndreptat către dramaturgia lui Vlad Zografi. De ce? N-aș putea spune mai bine decât autorul: «Când, într-o bună zi, am luat din raft cursul de mecanică și acustică, n-am observat decât că, în loc de hărtănitul exemplar broșat dintotdeauna, țineam în mâini o carte legată între coperți tari. M-am așezat la masă, am citit o vreme, apoi am închis cartea. Și atunci am văzut că pe cotor scria, cu litere argintii, ceva neverosimil și minunat: America și acustica. Mi-e imposibil să mai aflu acum dacă cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur și simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani însă, în liniștea din bibliotecă, am început să râd. Și cu cât mă chinuiam să mă abțin, cu atât râsul ieșea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor. Cu cât aberațiile-orori trăite și văzute se adunau, fără să-mi dau seama, în subteran râsul se limpezea. Până când a ieșit la suprafață în piesele din America și acustica.»
Dar o piesă nu este teatru, este dramaturgie – adică literatură. Devine teatru abia când cuvântului scris i se adaugă o respirație umană, specificitatea unei voci sau a unui gest. Consider că rolul regizorului este de a căuta să pună în valoare în aceeași măsură atât textul cât și actorul care îi dă viață. Spectacolul este rezultatul unei întâlniri a unui text cu un actor și un regizor: fiecare dorește să comunice ceva, iar la intersecția acestor trei vectori se găsește spectacolul.
Ce comunică spectacolul? Poate că noi trei vrem să punem în discuție identitatea în intimitatea personală față cu identitatea în prezența altuia sau raportarea la filmul personal, dacă îi poți pune pauză... Cine știe... Doar fiecare spectator poate ști, căci sensul se creează în mintea și în sufletul lui.”
Regizorul Marius Costache
Regia și scenografia: Marius Costache
Distribuția: Simona Codreanu
SALA ARTELIER
